Spania: Poeta Laura Cătălina Dragomir, mereu aceeași strălucire a „diferitului”

2 LAURA

Expresia dintre ghilimele îi aparține și o regăsiți și pe titlul volumului său de poezie care este ca o artă nici a postmodernismului și nici a clasicismului. Este ea, strălucitoare ca luna serilor romantice și arzătoare de respirație poetică precum astrul care îmbie la anotimpuri toride dar în suflet, unde talentul său dogoare aievea.

Ca să fiu mai jurnalist din acela grăbitul, am să fac o informare despre Laura și activitatea ei, așa cum ne-a trimis-o. E standard, deloc precum poezia ei. Deci:

La sfârșitul lunii august va apărea volumul bilingv „Caracterul triumfal al înmormantarilor cântate„, la editura Eurostampa din Timișoara (volum în română și spaniolă cu o coperta 4 semnată de poetul Ciprian Chirvasiu)- volumul va aparea ca urmare a câștigării premiului concursului de poezie Poezia-oglindă a sufletului.

Tot la sfârșitul lunii august va apărea și cartea pentru copii „Nunanit” la editura Punctul pe azi, cu coperta patru semnată de scriitorul Daniel Daian-membru USR.

În cadrul festivalului internațional de poezie Artgothica Sibiu a fost unul dintre cei trei finaliști la Premiile Naționale de Poezie M. Ivanescu.

Lucrează la volumul de proză scurtă Acea vamă a îngerilor impostori, în prezent. Și acum realizează rubrica Picătura de cultură la revista Robarna.

Ați văzut, nu e deloc greu să redai ce ți se spune, așa, în termeni tehnici și informativi de care eu unul m-am plictisit. Poate că acesta o fi și motivul pentru care cred eu că unii critici nu știu de unde să o apuce pe Laura, neînțeleasă pentru ei deci încă în faza aia de studiu a unui autor care pare să vină din neobișnuit nu doar din diferit.

Nu e deloc așa. Laura Cătălina Dragomir a demonstrat în ultima perioadă că perseverează către abstractul poetic, făcând la rândul ei altă abstracție, personală, între poeții noștri contemporani. O fi și diferitul de care vorbește ea vreo sclipire de poezie dar tot mi se pare puțin spus. De fapt, ne raportăm la o fire închisă în creație și deschisă către plăcerea noastră de a o citi și înțelege. Mai mult, ne ajută să ne înțelegem și pe noi, când credem că suntem neînțeleși. Joc de cuvinte. Absurdul absolut într-o înșiruire poetică fără seamăn, care sperie prin spiritualitatea ce o ascunde în spatele cuvintelor și nu numai.

Profunzimea Laurei ar trebui să atragă și niscaiva jurii care știu să își dea ochelarii jos când apreciază concurenții. Și atunci, ea, poeta de care vorbim, va fi nu doar înțeleasă dar și apreciată nu neapărat cu un premiu literar de care e tot mai aproape dar mai ales ea va fi roua din petalele unei poezii formidabile.

Anunțuri