Iancu Samson: Fără El suntem un mare rău pe acest pământ

10728741_711948615556151_1818791096_n

Viata si moartea,soarele si apa :

Sunt patru dimensiuni diferite ,prin ele putem sa atingem infinitul . Unele locuri sunt frumos amenajate cu adevărate covoare de flori. Cu toate acestea, prezența crematoriilor, a furnalelor, a barăcilor de triere și a zidului morții, obligă la o permanentă rememorare a tot ce s-a întâmplat atunci.

Mă numesc Samson Iancu, vă scriu pentru că am descoperit că am talent de povestitor şi în acelaşi timp am să vă relatez o poveste tare interesantă. Adică nu este numai o poveste simplă, este şi o istorie la care scriu de câteva zile şi caut să redau vocile din mintea mea, pentru că simt nevoia să împărtăşesc cu voi foarte multe întâmplări pe care le-am auzit, le-am ascultat şi le-am văzut în filme şi reportaje TV, altele le-am descoperit în cărţile şi romanele din diferite biblioteci, dar cele mai multe le-am auzit de la supravieţuitori.

Meseria mea este de bijutier, creator în arta bijuteriei şi expert în pietre preţioase. Această meserie o practic de aproape 20 de ani şi pot să spun că prin ceea ce fac eu aici, sunt destul de mulţumit de viaţă. În fiecare dimineaţă ajung la magazinul meu la ora 9. Din cauza comenzilor şi a clienţilor care îmi aduc diferite reparaţii nu prea mai am timp liber. Toate aceste comenzi şi creaţii îmi aduc benefici frumoase.

Nu sunt tipul de om care aleargă după bani mulţi, nu vreau să devin milionar, vreau să dorm liniştit în patul meu şi să mă ocup din ce în ce mai mult de educaţia şi cultura copiilor mei şi de sănătatea mea. Îmi iubesc meseria foarte mult, sunt convins că oricine poate să practice o meserie care îi este destinată de la Dumnezeu, însă cu condiţia să iubească ceea ce face.

Într-un timp destul de lung m-am perfecţionat în mecano-precizie-electronică şi cred că sunt un om fericit că am reuşit această performanţă. Ceasurile, indiferent că sunt electronice sau mecanice, în momentul când le demontez pentru diferite reparaţii, le văd şi le simt în mâinile mele ca pe nişte copii pe care trebuie să-i readuc la viaţă.Şi mai este ceva, ceva ceea ce simt în acele momente, simt că pot să pornesc din nou timpul care s-a oprit în loc. Din cele mai vechi timpuri, japonezii spuneau că orice obiect creat de mâna omului poartă în el un suflet. Foarte rar există momente când nu reuşesc să repar un ceas, poate din cauză că lipseşte o piesă importantă ori ceasul acela este foarte uzat, atunci devin trist şi de fiecare dată am impresia că o fiinţă moare în mâinile mele. Clienţii sunt din ce în ce mai mulţi, o parte dintre ei mă iubesc şi mă admiră pentru profesionalismul meu, nimeni nu mă întreabă de unde vin şi de ce ţară sunt. Rareori a mai existat câte -un om curios.

Am răspuns că vin din România şi sunt ţigan. Vă spun sincer, cu mâna pe inimă, că nimeni nu a reacţionat negativ şi nici contradicţii n-au existat. Consider că atunci când munceşti cinstit şi iubeşti oamenii, nimeni nu te va întreba de unde eşti.

În acest moment locuiesc la Cannes şi cred eu că nu a existat o singură zi să nu merg pe malul Mării Mediterane. Îmi plac înotul şi scufundările submarine, fac sport, alteori îmi umplu buzunarele cu pâine şi diferite resturi de alimente pe care le dau cu mare bucurie şi plăcere la pescăruşi şi porumbei.

O parte dintre pescăruşi s-au obişnuit cu mine şi de ceva timp vin şi-mi mănâncă din palmă. Oare ce plăcere şi bucurie poate să fie mai mare ca atunci când o vrabie, un porumbel ori un pescăruş îţi atinge mâinile şi degetele de la mână? Acesta este timpul meu liber, nu este un timp lung, pentru că eu ,de cind muncesc în occident, încă nu am îndrăznit să-mi iau o singură vacanţă până acum.

Consider că aici unde mă aflu, chiar dacă muncesc de dimineaţă şi până seara şi în fiecare perioadă de weekend îmi rămâne destul timp ca să admir marea şi munţii.

Dacă magazinul merge şi clienţii mei sunt mulţumiţi, mă simt uşurat. Dorm foarte puţin, însă adevărata mea energie şi odihnă îmi revine de fiecare dată când mă uit la Marea Mediterană, vapoare, iahturi de lux, la Munţii Alpi, la oamenii de pretutindeni… Cu toate aceste frumuseţi trăiesc eu în fiecare zi. Am unele momente de slăbiciune când plâng de dor după Romània mea. Dorm doar câteva ore pe noapte şi de fiecare dată îmi găsesc timp ca să aştern încă câteva rânduri în cărţile mele. Vă îmbrăţişez cu drag şi vă mulţumesc din toată inima mea , că aţi avut timp şi răbdare ca să-mi cunosteti sufletul şi inima.

V-a scris cu drag din Franța, Iancu Samson.

Preluare de la sursa-colaborator, România Ta Diaspora

Anunțuri