Lăcrimioara Iva, românca „badantă” care cucerește Italia prin poeziile ei

Un material de Adrian Melicovici

autografe

Locuiește în Samugheo, insula Sardinia ( Sardigna în italiană- sursa wikipedia) alături de soțul său italian, Giuseppe Sarai. Mirabela Carmina Muj-fiică (Montreal-Canada) și Cosmin Darius Muj-fiu (Arad-România), au de ce să fie mândri de mama lor, o luptătoare permanentă cu viața și triumfătoare prin reușitele ei. Vorbim despre Lăcrimioara Iva, poeta care se înțelege tot mai bine pe ea însăși și aruncă pretutindeni din generozitatea gândurilor sale. Cum frumusețea sufletului omenesc poate fi poemul unei vieți de om, Lăcrimioara a început să scrie versuri și să publice cărți devenind în acest moment o autoare deosebită. Este arădeancă de la Gurahonț.

14593433_10207473182011992_1076847000_n

Când am contactat-o telefonic, am simțit căldura unei ființe sensibile, simple aparent dar complexe în spatele primei impresii. Este în Italia de șapte ani și trăiește fericită împlinirea unor visuri personale deloc pretențioase dar aducătoare de mulțumire sufletească și iubire pentru oamenii din jurul său.
Apoi am citit din versurile sale, unele traduse și în limba engleză de către Patricia Lidia. Zăbovind în stilul postmodernist cu influențe din clasicismul profunzimii de altă dată, poezia Lăcrimioarei se desschide pe ea tuturor transmițând mesajul bucuriei depline că avem o viață, un vis fiecare dintre noi și măcar un ideal al existenței și împlinirii. Își regretă amintiri cu mulțumirea că le poartă cu ea oriunde s-ar afla și cititorul volumelor sale poate desprinde oglinda unei întoarceri nu numai în timp dar și în viitor prin puntea prezentului firav la prima trăire dar solid după percepția celui ce înțelege:
„Invidiez fetița aceea,
avea țarină, cal, bunic.
Eu nu am decât amintiri.”
Poeta se ceartă frumos cu timpul și mirările lui, am putea spune iar ea, triumfă prin aceste versuri în fața sa:
„M-a alergat
lăsându-mă în avans
câteva anotimpuri
știind că
voi ajunge
în această fundătură.
Acum râde
cu secundele
până la urechi.
-Hei, timpule,
nu te supraestima!
Tu ți-ai făcut treaba,
doar treaba,
pe când eu
am alergat
din plăcere!
( Fundătura)”
Apogeul unei alte revelații ni-l oferă prin poemul Inspirații, din nou vers simplu și totuși pilduitor, plecat din experiențe proprii și ajuns între filele cărților sale ca să inunde lumea asta mare și totuși, inclusiv prin ea frumoasă, lumea adică. Se trădează singură că iubește modestia, optimismul omului-luptător, ființelor curajoase care nu dezarmează în fața necunoscutului și mai ales, transmite un mesaj-sugestie către noi toți: Nu căutați singurătatea!. Iată:
„Inspirații
Îmi inspiră respect
acela care nu-l caută.
Îmi inspiră milă
acela care nu se regăsește.
Îmi inspiră teamă
acela care se teme de el însuși.
Îmi inspiră admirație
acela care își vede vârful nasului.
Îmi inspiră panică
acela care nu se miră de nimic.
Îmi inspiră curaj
acela care se ia la trântă
cu necunoscutul.
Îmi inspiră încredere
acela în ale cărui rugăciuni sunt.
Mi se inspiră
respect, milă, teamă,
admirație,
panică, încredere, curaj…
Duc mâna la ochi
și privesc lung
în depărtare…
Singurătatea îmi inspiră
neliniști!”
Lăcrimioara muncește și acum fiind alături de oameni care au nevoie de ea, indiferent că e zi sau e noapte. În ciuda ascensiunii sale în lumea poeziei, femeia-oglindă din Sardinia nu uită că totuși, cineva acolo Sus, o iubește și nu uită nici că suflete slăbite de ani sau de boli, au nevoie de o cană cu apă sau de o mângâiere prin vorbă bună și gesturi mereu necesare în firescul lumii de azi.
Despre Lăcrimioara vom mai vorbi, iar cărțile ei, i le puteți cere personal, e ușor de găsit pe Facebook, sunt numele de Lăcrimioara Iva așa cum și ei i-a fost ușor să fie bună cu toată lumea și neprețuită pentru cine a știut să o iubească și să o înțeleagă. Oricum, ea ne dezvăluie optimismul și continuarea luptei sale: Am multe vise care sper să devină realitate!
Încheiem cu redarea integrală a unei poezii semnate de ea pentru cei de pretutindeni și din țară:
„Nu este usor sa migrezi!
– pentru acele pasari nevoite sa îngenuncheze-
Mi-a îngenuncheat trăirile.
Nu știu dacă începusem
s-o urăsc
dar știu că-mi jurasem
mie însami:
niciodată sa nu îngenunchez
TRăIRI!!!
Niciodata!
Datorita vârstei
pe care o avea,
simțeam
că știa dânsa ce știa:
probabil meritam
sa fiu înlăcrimată.
Și totusi,
oferindu-mi un post de muncă,
avea dreptul
de-a mă umili?
Am ajuns să cred
că-mi merit soarta.
Mi s-a ivit șansa
să evadez,
de câteva ori.
Am refuzat.
Din lașitate?
În cele din urmă
am lărgit zăbrelele
coliviei.
Cu ce preț?
Mi-am asumat riscul.
Am fost înjosită
de persoane,
persoane care pâna mai ieri
îmi zâmbiseră.
Am plecat ochii
deși mi se ceruse
să le privesc în ochi.
Am fost îngenuncheată
nu numai în trairi.
Înainte de-a părăsi colivia
i-am cerut acelei doamne
iertare.
gest pornit din suflet.
M- a oprit c-un gest autoritar.
Am încremenit.
Ma așteptam
să ma îngenuncheze din nou,
dar nu,
a urmat o lectie de viată.
M-a întrerupt,
pentru a-mi cere dânsa iertare,
și nu numai,
mi-a urat și noroc.
De la dânsa mă așteptasem
la ce-i mai rău ,
de la fiicele acesteia
la un pic înțelegere.
M-am înșelat.
Am fost îngenuncheata de o doamnă
dar tot dânsa m-a ridicat
și mi-a sărutat genunchii.
Îi simt și acum sărutul.
Am iertat-o din tot sufletul
pentru că,sunt sigură și eu
de iertarea acesteia.
N-am avut răbdarea necesară.
Sper bunul Dumnezeu
s-o aibe cu mine.
Cât despre fiicele doamnei,
sper că, niciodată,
dar nici-o-da-tă
să nu le fie
îngenuncheate
TRĂIRILE!
Niciodată să nu li se ceară
să privească în ochii cuiva ,
doar pentru a fi umilit.
Signora* mi-a dat o lecție.
Fără lecția acesteia
nu știu daca aș fi avut puterea
sa-i iert fiicele.
……….
Desi nu sunt o pasăre migratoare,
sunt nevoita să migrez.
Nu întotdeauna contează colivia
unde mă adăpostesc.
Poate fi de aur
dar sa fiu tratată cu dispret.
Poate fi din lemn
dar sa fiu tratata
tot cu dispreț.
Important este cine-mi apreciază
gestul.
Nu este ușor să migrezi
când inima te îndeamnă
să nu îți abandonezi trecutul.
Asemenea mie,
mii si mii de păsări
migrează,
asumandu-si riscul
pierderii indentității.
Merită?”
(signora*(lb.italiana)=doamna)

12109122_10205171473430716_5260149459656581436_n

Anunțuri