Corespondență de viață din Canada: „Amintește-mi cine sunt”

Gatineau_(view_from_the_Peace_Tower_of_Parliament_Centre_Block) (1)

Gatineau, Canada, Quebec

Un material de Daniela Tănase Ichim, Gateau, Quebec, Canada, confèrencière

Amintește-mi cine sunt

Când o să-mi pierd calea

Și o să-mi uit numele

Amintește-mi cine sunt.” Jason Gray

Dacă ar trebui să rezum în puține cuvinte experiență mea, aș spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Și filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!” Mircea Eliade

Amintește-mi cine sunt!

Cine sunt EU? Poate că ar fi bine în primul rând să mă prezint un pic. Daniela este numele meu. Un nume foarte des întâlnit peste tot în lume, doar că fiecare Daniela este unică și are povestea ei de viață.

Mi-aș dori uneori să strâng toate aceste povești în multe, multe cărți și să le laș moștenire viitorului ca să învețe din greșelile noastre, să trăiască fericit așa cum am trăit noi și să continue tot ce am început noi bine pe unde ne-om găsi în lumea asta mare.

M-am născut în vremurile acelea care încercau să reprime și să limiteze comunicarea și scrisul, dar cum mie nu mi-a păsat niciodată prea mult de ce voiau ei, vorbesc de comuniști, mi-am făcut din carte prieten și din vorbă alinare.

Citeam tot ce găseam, doamnele bibliotecare mă cunoșteau toate, mă urcam pe scările acelea ruginite, mai bine spus mă cocoțam, că să caut cele mai prăfuite volume de pe ultimul raft, aproape de tavan, fiindcă știam că acolo se țineau cărțile cele bune, că să nu ajungă oricine la ele.

Imaginația o lua în zbor și mă purta prin toate colțurile lumii.

Orice vis poate deveni realitate!”

Visam să fiu fiecare personaj principal al cărților pe care le citeam , mă identificăm cu ele, mă bucurăm și plângeam la fiecare pagină.Doamne câte vieți de personaje am reușit să trăiesc prin ce citeam!

Tot atunci am început să scriu, compuneri, mici povestioare, pe caietele acelea liniate de câte 200 de pagini. Din păcate nu le mai am, nu m-am gândit niciodată să le păstrez.

Anii au trecut repede iar la revoluție eram în ultimul an de liceu. Fericirea de a trăi într-o lume liberă a fost mult mai mult decât aș putea să spun în cuvinte. Voiam libertate, voiam să pot călători, voiam de multe!

Dar niciodată nu m-am gândit că voi pleca din țara.

Am ajuns studentă după ceva aventuri, studentă la facultatea de inginerie mecanică, mecanică fină pe vremea aceea- acum și-a schimbat numele până și facultatea!

Sinceră să fiu niciodată nu m-am văzut ingineră, dar cum era la modă și se căutau inginerii am « intrat în rândul lumii »

În timpul facultății, așa cum făcusem și în liceu am analizat atât de mult comportamentele umane, am observat atât de mult și am realizat că pasiunea mea era, este și va fi aceea de a lucra cu oamenii. Așa au intrat în viața mea domenii precum vânzările, resursele umane, comunicare, publicitate, marketing, imobiliar, coaching, consiliere, dezvoltare personala, psihologie.

Am terminat facultatea pentru că îmi place mereu să termin cu bine ceea ce încep, deși nu era iubirea vieții mele ingineria.

M-a ajutat însă să devin foarte structurată în gândire, să fac proiecte și să nu abandonez oricât de greu mi s-ar părea. Să înțeleg că orice problemă are o rezolvare, de fapt există atâtea soluții câte minți le analizează.

Cam asta este ingineria, caută soluții la probleme care apăr și nu se da bătută niciodată, oricât de multe încercări nereușite apăr, ea continuă până când se găsește ceva.

Și ar mai fi un lucru important în inginerie: chiar dacă a găsit o soluție de moment care este bună, ea nu oprește cercetarea, pentru că știe că totul se schimbă și tehnologic vorbind vor apărea intodeauna soluții mai bune decât precedenta. Ca să vedeți cum gândește un inginer care iubește psihologia și comunicarea! Ceea ce însă nu știam când am terminat facultatea era faptul că voi plecadin țară după câțiva ani.

Când eram copil și în blocul nostru erau vecini care mergeau la muncă în străinătate mi se părea că este ceva extraordinar, un curaj și o aventură pentru oameni puternici.

Să trăiești în străinătate, să fii cetățean al altei țări, părea un vis! Dar acum după atât de mulți ani de când stau în Canada, vreo 14 la număr, pot să spun că orice vis poate deveni realitate!

Să nu va îndoiți niciodată de puterea pe care o aveți înlăuntrul vostru! Orice ar zice oricine, urmați-vă drumul și trăiți pentru ce vă doriți, nimic nu vă poate sta în cale!

Dacă mă întrebați prin câte am trecut, câte am trăit, văzut, simțit de când am plecat din țara am să va spun că am trăit cât într-o sută de vieți.

Am făcut de toate, am început de la salarii foarte mici, am avut momente în care nu știam cum ne vom descurca.

Nu vorbeam nici franceză, nici engleză când am ajuns în Canada.

Știu că pare ciudat fiindcă acum toată lumea pare să știe engleza… numai că odată ajuns în altă țară și trăind clipă de clipă, îți dai seama că ce știi și ce înseamnă să vorbești în limbă nu e deloc ce credeai tu.

Franceza din Québec e «franceza lor », o numim quebécoise, o franco-engleză cu regionalisme și un accent aparte, așa încât de multe ori chiar profesorii de franceză imigranți își ascut auzul ca să o înțeleagă. Iar francezii din Franța au nevoie de ceva timp să se adapteze, mi-au spus-o chiar ei.

Engleza este ceva mai americană cu accente diferite în funcție de provincia în care trăiești.

E specială Canada! Și Québecul e și mai special.

Mi-am dorit foarte mult să scriu în revistă și îi mulțumesc lui Adrian pentru că mi-a dat această ocazie nemaipomenită.

Vă voi povesti despre Canada, voi împărți cu voi bucuria scrisului și a unei vieți trăite peste mari și țări! Și mai ales voi găsi mereu motivația și inspirația de a va aduce subiecte și vești bune!

Însă va spun sigur că niciodată nu voi uita cine sunt, unde sunt ai mei și dacă se va întâmpla vreodată să uit, o să-mi scriu pe hârtie și în suflet « RomaniaTa! »

SURSA: Revista ROMÂNIA TA DIASPORA de promovare a românilor din toată lumea și valorilor românești, partener media.

Anunțuri