Despre „Dulce și Amar”, cartea care răvășește cititorii din Italia

24133753_1579304508829417_1785522208_n

un material de Adrian Melicovici, Miane, Italia

Frunzuliță, flori de tei,
Unde s-au dus puii mei?
Ia-nghițit codrii de fag,
Că prea i-am iubit cu drag.

Că s-a săturat să geamă,
Ca plugul de buruiană,
Că s-a săturat de jug,
Ca și partea de sub plug.

Așa cânta cu ochii plini de lacrimi cunoscutul artist Gheorghe Zamfir, renunțând la naiul său magic vreme de câteva minute. Alături, acompaniat cu nerv și maximă îndemânare, de orchestra lui Nicolae Botgros. Și pe chipul lui Zamfir se puteau citi milioane de alte chipuri, aflate în frământarea sufletească din vremuri când temători și totodată optimiști, au luat calea pribegiei printre străini milioane de români. O mână de oameni frumoși, triști, bucuroși și împliniți, întrunind toate aceste sentimente laolaltă, s-au unit între amintirile lor proprii.

Echipa de bază, doi vrânceni cu istoriile vieții lor printre zilele de muncă și de retrăire a unor ani de neuitat: Cristi Merchea și Luminița Mirela Negoiță. După 9 ani de zbucium și împlinire, de suferință și strângere de inimă, mereu deasupra miilor de probleme cu care s-a confruntat, tânăra femeie s-a întors la Focșani, făcând mereu punte de ceva ani încoace între ea și românii din Italia. De la Roma, Cristi Merchea a continuat să scoată Ziarul Emigrantul, unde conaționalii citesc lună de lună ce mai fac ai noștri. A venit momentul ca și poveștile altora, majoritatea zguduitoare, să fie adunate într-o colecție a doinei de acasă, a lacrimilor și bucuriei că ele pot fi făcute cunoscute unei lumi întregi, prin intermediul unei cărți. Așa s-a născut volumul „Dulce și Amar”, o carte a emoțiilor, amintirilor, versurilor, opiniilor, implementate în viața celor care au trudit departe de țară și au trecut prin momente cutremurătoare ca și starea cititorului care le află și nu le mai poate uita.

24133638_1579304308829437_1961500926_n
Aceasta nu e o recenzie de carte. Nu discutăm detalii tehnice. Nu aprofundăm literatura ori felul scriiturii. Mimat anticalofilă, descrierea făcută de numeroșii autori ai povestirilor din volum, atrage ca un magnet cu fiecare rând citit mai mult. Te obligă să cazi pe gânduri și să îți fie teamă să dai pagina mai departe. Însă curiozitatea firească împinge pe oricine la ADEVĂR. Personajele cărții, se pot aduna empatic ca să declare la rândul lor: Și noi suntem adevărul! Dulce și Amar nu poate fi lăsat din mână până nu termini tot de citit. Nici să vrei. Porți cartea aceasta cu tine oriunde, în autobuz, în vreo sală, în metrou, la muncă și când ajungi seara obosit acasă, îți așezi perna și ți-e frică să te mai declari obosit după ziua abia încheiată. Dulce și Amar, apărută la Editura Diaspora, te ține treaz până târziu în noapte. Aceeași noapte de pomină când în existența ta s-a făcut zi. Când întunericul plecării de lângă cei dragi s-a transformat dintr-un apus sufletesc în răsăritul vieții după care aleargă mereu și mereu, fiecare dintre noi.
Surâsul acestei reușite editoriale nu este unul gratuit. Pentru că așa cum scrie Luminița Mirela Negoiță la pagina 123, „zâmbetul stă bine pe fața oricui, însă nu orice față e compatibilă cu zâmbetul.” La pagina 137, Mariana Ibănescu ( Aosta), ne propune să aflăm cum „În Italia mi-am găsit destinul, sunt împlinită.” Își amintește de al doilea loc de muncă, atunci când ea, „badanta”, și-a adunat banii primiți pentru munca ei de pe jos, „ca o sclavă”. Așa a ajuns împlinită, suportând greul nebănuit dintr-un timp finit și totuși, rămas ca o cicatrice care a crescut odată cu ea. În „Via de la Re-biblia”, Cristi Merchea implementează umorul limbajului popular, în fapt, ultima problemă a „moldovenșilor” pentru că nu-i așa, de la capătul de linie al metroului cu nume de povestire, ajungem la Roma, orașul care „trăiește precum o plantă cu soarele”. Doina Mustățea ne propune la pagina 41 aflarea „doar a amarului”, fără dulce. Cum la 58 de ani, o femeie e încurajată să nu renunțe.
Sunt mulți autori în volum care au făcut adevărate mărturisiri ale groazei prin care au trecut, chinurilor, agresiunilor sexuale, sechestrării, colaborării cu destui străini de suflet și luptei cu ochii spre cerul dorințelor, acolo de unde poate că ar fi venit ultima salvare a momentelor cumplite. Versurile din carte și opiniile aduc o diversitate normală a unei societăți care mai are încă multe de povestit: Diaspora românească.
În carte e scris cu adevărat românește, sufletește vorbind. Că nu poți să faci cunoscută povestea vieții tale sau o parte din ea fără să îți lași capul între mâini, căzut în amintiri care vrei să nu te mai doară. Nu poți să nu plângi de emoție când vezi cartea la care ai muncit între mâini și unde s-au strâns mii și mii de răbufniri, ca într-o poveste a tristeții, suferinței și bucuriei. Pentru că Dulce și Amar te învață cumva să fii și trist și fericit că uite, acolo, cineva, s-a gândit să oglindească toate prin câte au trecut românașii noștri ca să poată avea totuși surâsul din ziua de azi.
Emil Cioran a spus și a scris cândva: „Am impresia că numai eu sufăr, că toată suferinţa acestei lumi s-a concentrat în mine, că numai eu mai am drept la suferinţă, deşi îmi dau seama că există suferinţe şi mai groaznice… Mă simt atât de impresionat în faţa suferinţei, încât îmi pierd aproape tot curajul. Şi-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferinţă în lume.”
Eu mi-am pierdut puțin curajul citind cartea, în sensul că sunt atât de mic față de istoriile acelor vieți, încât îmi dau seama că acea carte pe care aș putea să o scriu cu tot ce am aflat, ar putea fi mult mai groasă dacă aș scrie alta cu tot ce încă nu știu.
Anii și-au făcut așa parcă, cu de la ei putere, un fel de cunună a toate câte au trecut prin ei și tuturor care au trăit, tot prin ei. Derulezi cu imaginația tot ce s-a întâmplat cu adevărat și vezi românce de o dârzenie copleșitoare, conaționali care nu s-au împiedicat de infernul necunoscutului. Vezi zbucium și chinuri fizice, violuri, batjocură, oboseală, muncă, ambiție, deznădejde și nădejde, speranța de pe urmă și frumusețea neasemuită a lacrimilor care au curs până când cea mai mare parte a diasporei a început să se apropie puțin câte puțin, de fericire.
Dulce și Amar e ca un desert de lecturare profundă și negreșit, luare aminte. Nu este doar o carte ci și o lecție de viață. Pentru copiii noștri, copiii copiilor noștri și pentru întreaga posteritate. Aș vrea să felicit protagoniștii acestui volum. O fac timid, fără pic de curaj. Pentru că demnitatea acestor autori, ei înșiși personaje din realitatea vremurilor, este mai presus decât orice vorbă măgulitoare. Nu de mulțumiri au ei nevoie neapărat ci de perceperea mesajului transmis prin Dulce și Amar, cartea care s-a născut vie și nemuritoare pentru totdeauna. Aflați în finalul videoclipului de mai jos unde au loc lansările cărții la Roma, pe 3 și 8 decembrie. Persoane de contact pentru achiziția cărții:

De la cine puteți achiziționa cartea și un scurt clip promoțional:

e-mail edituradiaspora@yahoo.com

Luminița Mirela Negoiță Cristi Merchea Doina Mustățea  

Anunțuri