Piemont: Daniela Lădaru, cândva „badantă”, astăzi un exemplu de succes și suflet românesc

21557881_1260324187411156_8306213611639973473_n

Daniela Ladaru

Un material de Adrian Melicovici, scriitor, Miane, Italia

Honoré de Balzac, marele scriitor francez, poate nu și-a imaginat niciodată că cele spuse și scrise de el vor avea un răsunet peste secole. El a spus: „Numai perseverenţa duce la izbândă.”

Un citat care se potrivește de minune multora dintre semenii noștri, inclusiv unei românce deosebite despre care vom scrie acum: Daniela Lădaru, din județul Bacău, rezident în Italia, în apropiere de Torino. Pe Daniela o putem defini și astfel: Femeia sau badanta româncă de neoprit care a reușit totul în viață din nimic. Prin propriile forțe. Prin ambiție, dragoste față de oameni, români și mai ales de viață. Într-un orășel numit Candiolo, la numai câțiva kilometri de Torino, se zbate într-o ambiție nemaiîntâlnită Daniela, de ani de zile, izbutind ceea ce nu toată lumea reușește: Să renască din propria cenușă, zilnic mai mult, punând un suflet minunat mai presus de orice, spre admirația românilor care o cunosc mai bine.

Cum a ajuns să administreze de una singură o clădire de aproape 5000 metri pătrați, unde face să se întâmple lucruri minunate? Simplu: Prin muncă. Spunea și Richard de Vos, cel care își spunea simplu Rich, așa: „Ei bine, unul dintre lucrurile pe care le-am făcut a fost să merg în fiecare zi la muncă.”
Și Daniela Lădaru a fost zilnic la muncă de când a ajuns în Italia. Neobosită, niciodată renunțând la aspirațiile sale, și-a croit singură calea mereu mai grea la al cărui capăt de drum se află astăzi un zâmbet de mulțumire binemeritat, așa cum îi stă bine unei femei puternice și omului frumos din ea. La petrecerile private organizate de ea, inclusiv în această lună de sărbători, oamenii se duc mulți și buni, doritori de o atmosferă superbă, mai ales tradițional românească. Nu uită cultura. Toate acestea într-un circolo pe care vrea să îl facă renumit, în care a investit după ce a plecat de jos, pas cu pas, zi după zi, an după an.
Hai să aflăm pe scurt povestea Danielei: A pus prima dată piciorul pe pământ italian în 1999, cu ocazia unei excursii organizate de CFR. Vroia să stea doar un an. Și a trecut anul. Cum se întâmplă și astăzi, a fost nevoită să își plătească locul de muncă unde nu a stat decât 3 luni. Dar până în anul 2003 a devenit cunoscută, recomandată pretutindeni ca badantă pentru că își făcea treaba bine, cu spirit de răspundere și cu același suflet minunat. Permisul de „soggiorno” (Drept de ședere) l-a obținut în anul 2003. Nopți nedormite, muncă și iar muncă, copiii frumoși pe care îi are, dorința de a nu se da bătută, optimismul- toate acestea au fost numai câteva dintre motivele care au ajutat-o să răzbată de una singură în viață printre străini. A lucrat inclusiv în două locuri, ziua ca badantă și seara până târziu în noapte la un restaurant italian. Cu cât a muncit mai mult, cu atât a devenit mai puternică. Restaurantul pe care l-a pus la punct acum și respectiv locația unde dorește să organizeze în altă încăpere deja amenajată, inclusiv evenimente socio-culturale, a fost reparat, restaurat și aranjat cu ajutorul românilor. Așa că de fapt, impunătoarea clădire cu un interior impresionant, devenită o perlă dintr-o ruină, va fi destinată mai ales românilor. Primul restaurant îl avusese de fapt în 2013, la Pinerolo, unde de asemenea transformase prin puterea ei un fost depozit de mobilă într-o locație deosebită, în care obținuse inclusiv dreptul prin licență să organizeze spectacole de diferite genuri.
A fost și mințită în viața ei, păcălită, prin documente de italieni, motiv pentru care s-a retras din Pinerolo acum 3 ani dar și de câțiva români care au muncit pentru grandioasa clădire actuală din Candiolo deși erau plătiți. Caracter rarisim, Daniela Lădaru i-a iertat, nu a căutat niciodată să se răzbune și mai mult, pentru zilele când va mai avea nevoie de mână de lucru, dorește chiar să îi cheme din nou să o ajute, în încercarea de a le oferi o a doua șansă pentru corectitudine.
Daniela a ajutat mulți conaționali și a oferit chiar locuri de muncă, a sugerat, a încercat, a avut mereu inima la ea pentru conaționalii săi, a fost mereu româncă până în măduva oaselor. Fire sensibilă, eroina noastră are și pasiuni, îi place enorm să danseze, să asculte muzică, să citească și mai ales îi place sportul, laolaltă cu drumețiile.
În acest moment, se află încă într-o etapă de trecere către un nou nivel al carierei. Acel circolo unde îmbină utilul cu plăcutul, respectiv restaurantul, parte separată, cu spațiul deja existent pentru activitate culturală, va deveni noua perlă piemonteză în sânul comunității de români. Și spre admirația inclusiv a italienilor. Și pregătește ceva extraordinar: Înălțarea unei bisericuțe ortodoxe de lemn, la fel ca în nordul Moldovei, mai exact, Bucovina.
Daniela parcă l-a auzit mereu pe Brâncuși de nu s-a mai oprit niciodată. Marele sculptor român avea o vorbă: „Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe”. Privind chipul acestei românce, poți citi toate stările existențiale dintr-o viață de om: Suferința, dârzenia, speranța, lupta, bucuria, reușita, împlinirea. Toate acestea și-au dat mâna cu o sensibilitate dezarmantă, un interior sufletesc rar întâlnit, unde poezia rimează cu simțămintele, unde frumosul lumesc joacă hora nespusului dor românesc, unde se mai aud și acum plânsete și râsete dintr-o ființă care nu a cedat niciodată în fața vreunei greutăți.
Să recapitulăm: Daniela Lădaru, româncă, fostă badantă, mamă, luptătoare, a pus la punct prin ea și ambiția ei o ditamai ruina care stătea așa de vreo 14 ani. Nimic nu mai seamănă cu ce a fost înainte. Omul sfințește locul. Daniela a sfințit la propriu nu doar locul ci și inimile celor care au înțeles cine e și cum e. Un ditamai circolo unde mai cu seamă sufletul românesc are la dispoziție totul: Restaurant, loc pentru evenimente socio-culturale și profesionalism maxim. Plus căldura tipic românească de suflet. Nu e încă totul gata. Pașii sunt măsurați cu grijă, răbdare. Deocamdată luna aceasta de Crăciun și apoi de Revelion, oamenii se vor duce acolo, tot mai mulți, pentru a petrece, pentru a simți România un pic mai aproape și mai ales pentru a se bucura în același loc plăcut. Daniela amenință frumos și cu cele mai bune intenții unul dintre locurile cele mai căutate din Torino și chiar Piemont, în viitorul apropiat. Pentru că de acolo, lumea pleacă mereu și mai mulțumită.
Poate că uneori Daniela închide ochii și își revede întreaga viață, deloc simplă ori lipsită de obstacole crunte. Poate că privind către cerul tuturor, nu a cerut ci a promis că va face tot posibilul să nu se lase doborâtă de nimeni și de nimic. Căci Dumnezeu te ajută mai ales când crezi. Și ea a crezut. Va crede mereu. Pentru că munca și încrederea sunt condițiile esențiale ale reușitei în viață. Ea nu a avut nimic la un moment dat. Doar capul pe umeri și două mâini neobosite. Le-a unit și așa am ajuns să scriem astăzi despre românca învingătoare de lângă Torino. Modestă și sociabilă, romantică și cerebrală totodată, Daniela Lădaru ne va mai da, suntem siguri, ocazia, să scriem despre ce face frumos acolo, la Candiolo. Pentru că ea a rămas o româncă alături de români și sângele apă nu se face. Iar ziua de mâine poate însemna un alt început, mai bun, pentru fiecare dintre noi. Prin tot ce a reușit, Daniela a demonstrat că e așa. Și nu se va opri.

 

 

Anunțuri