Elena Leica-Românca de la Prato, născută chinuit în căruță, uimind prin străini cu noua ei carte

28783290_1640769065970432_1202502100265730048_n

Acum vreo doi ani scriam pe o rețea de socializare despre o ființă minunată: Elena Leica. Totul s-a întâmplat brusc, întâmplător. Ea a dorit să achiziționeze cărțile mele, eu am bănuit că e o cititoare specială și așa a urmat restul. Adică apărea articolul Exclusiv: Fostă „badantă” româncă uimeşte italienii cu reuşitele ei în cultură. Povestea a impresionat la vremea respectivă o mare parte a comunității de români din Italia dar a depășit și granițele.  Ei bine, poeta de la Prato, are o nouă satisfacție: Îi apare o nouă carte prin Editura Singur, intitulată exact ca nașterea ei reală: Născută în căruță.  Prefața este semnată de Rodi Vinău, care afirmă: ”… În concluzie, Elena Leica scrie versuri pline de expresivitate în care se respiră viața. O viață copleșitoare cu victorii peste obstacole, cu fericiri peste tristeți într-o iubire senzuală și pătimașă. Astfel, autoarea însemnează pe „paginile unui timp sacru” „o poveste de viață cu un parcurs neobișnuit, marcat de previziuni magice care îmbrăcând zâmbetul înțelepciunii, depășește suferința…” Cu acest volum, Elena Leica iată că se dezvăluie din nou pe sine, de această dată în limba română, divulgându-și adevărata simțire poetică, destăinuind vise, gânduri intime și frământări sufletești. Versuri care ne dăruiesc emoții și senzații, lăsându-ne în suflet urma unei treceri admirabile. ”
Inclusiv câteva rânduri de subsemnatul sunt pe copertă, motiv pentru care mulțumesc din suflet. Dar să ne amintim povestea merituoasei poete românce încă o dată, pe care o dezvăluiam pe 24.01.2016, pe o platformă social-media. Felicitări, Elena!

Exclusiv: Fostă „badantă” româncă uimeşte italienii cu reuşitele ei în cultură

S-a născut în căruţă, căci era o iarnă grea şi se întâmpla la începutul anilor ’70 când spitalul era închis şi troienele nemiloase

A trecut prin multe probleme în viaţă dar nu s-a lăsat nicicum. Şi-a împreunat mâinile printre lacrimi şiroaie şi apoi, a mers mai departe pe un drum presărat cu tot felul de piedici pe care le-a depăşit. Vorbim despre poeta româncă, stabilită în Italia, Elena Leica.

A sosit în Italia încă din anul 2000. Dar odată cu trecerea timpului, ea a întinerit parcă şi mai mult şi astăzi scriem despre o femeie nu doar frumoasă fizic ci şi sufleteşte. Sociabilă şi modestă, deschisă oamenilor buni, Elena a acceptat să vorbească despre ea în exclusivitate pentru noi.

Românca ne-a mărturisit că atunci când a sosit în peninsulă, a lucrat ca „badantă” (îngrijitoare) pentru familiile italiene şi apoi, ca să supravieţuiască, a muncit din greu inclusiv ca bucătăreasă, cameristă şi acum este asistentă la un „studio dentistico” (Cabinet stomatologic).

Mai mult, ea este studentă acum la Facultatea de Farmacie din oraşul toscan Florenţa. În trecut a absolvit Liceul Economic din municipiul Focşani.

Însă femeia de astăzi, adolescenta şi mai apoi muncitoarea de ieri, este pasionată de poezie şi scris. A publicat deja trei cărţi, toate în limba italiană pe care o stăpâneşte bine. Ca proiect de viitor, lucrează acum la un volum autobiografic, bazat inclusiv pe povestirea vieţii sale din ultimii 16 ani.

Cele trei cărţi publicate de ea au impresionat publicul cititor italian şi ultimul său succes a fost chiar ieri, în zona Frosinone, localitatea Cassino, unde a câştigat un concurs literar intitulat „Scriviamo” (Scriem) cu poezia „Tăcerea ta”. Atenţie, din 200 de participanţi, ea a fost singura româncă şi a ocupat locul I.

Elena Leică este o perseverentă în toleranţa faţă de răul lumesc şi ascensiunea interiorului său scurs voit şi inegalabil către oamenii frumoşi, din jur şi către cititori.

Poemele sale ne arată un mesager merituos al iubirii prin versurile sale. Poezia româncei este marcată de versuri cu şi despre dragoste. Este şi spirituală  iar referirile nu se mărginesc doar la un orizont al cunoaşterii de sine şi interesului său lumesc ci şi la dorinţa ca oamenii frumoşi să fie cât mai mulţi. Prin poezie respiră zi de zi şi ne mărturiseşte că aceasta îi alimentează viaţa şi inima. Iată câteva „respiraţii” poetice ale Elenei Leica: „Cu tăcerea ta am scris cele mai frumoase poeme/ am dezbrăcat copacii de frunze/ în ploile urmelor tale de toamnă/ Şi cuvintele nerostite. Romantică incurabilă, românca ce cândva trudea din greu prin şi pentru familii de străini, astăzi se exprimă precum o mărturisire de suflet în aceste versuri: „Am scris ziduri de melancolie cu voce tare/ printre ecouri de vânt. Toate versurile redate de noi aici ale autoarei sunt ale poemului „Tăcerea ta” cu care a câştigat ieri primul loc.Poeta are însă şi o artistă care cântă pe versurile sale, mai simple. Este vorba de solista Raluca Ocneanu.

Elena Leică este pe un loc fruntaş şi în preferinţele italienilor ori ale românilor din peninsulă sau din alte părţi. Vibrează prin scris şi dăruieşte partea frumoasă a unui interior sufletesc rarisim, ca şi ea, ca şi oamenii frumoşi care nu se dezmint niciodată. Succesul înseamnă o realizare dar împlinirea, este consecinţa luptei cu tine, oricine ai fi. Să lupţi pentru ceea ce vrei, înseamnă că deja ai câştigat. Elena Leică nu s-a câştigat doar pe sine ci şi pe mulţi alţii, prin felul său de a fi şi de a scrie. Strofele poemelor sale sunt versuri ale vieţii tuturor, al unei aprofundări cu realitatea cotidiană transpusă în filele cărţilor sale, cum numai ea a ştiut să o facă.

Reclame