Prato: Emoțiile de toamnă au oprit lacrimile să mai plângă într-un spectacol umanitar reușit

46195159_1944251815622154_7398844357278695424_n

S-a demonstrat încă o dată că acolo unde există simplitatea existenței lucrurilor frumoase, reprezentate de-a gata între și lângă noi, totul e trăire la maxim și colecție-n devenire de suflet adevărat românesc. Și s-a mai dovedit că tot acolo, unde oamenii politici știu să își cunoască neutralitatea, neîntâietatea, neieșirea în evidență doar pentru ei înșiși, totul este succes! Succesul oamenilor normali, modești, care doresc doar să ajute și să dea aripi de viață pământeană îngerașilor aflați în suferință. Pentru că evenimentul organizat în Italia, la Prato, despre umanitate și maximă trăire în același gând a „vorbit”, prin însăși spectacolul organizat în 11 noiembrie, abia trecut.

Intitulat Emoții de toamnă, evenimentul folcloric și nu numai a adus în atenția celor prezenți și publicului larg, cazul unui copilaș de numai un an și jumătate, bolnav de leucemie, internat în Florența. la spitalul Mayer. Este vorba de băiețelul Arhiri Elisei, al cărui tătic a fost prezent acolo, spunând modest doar câteva cuvinte celor prezenți. Și mulțumind pentru inițiativa umanitară.

Marele absent al evenimentului a fost chiar unul dintre organizatori, prietenul nostru inimos, Petronel Neculăeș. Îndoliat după moartea fulgerătoare a fratelui său, de zilele trecute, Petronel a spus tacit și decis „Spectacolul de la Prato merge înainte”. Și a mers. Numai că începând cu autorul acestui material și terminând cu toți cei prezenți, nimeni nu a uitat. Iar preotul Damian Anton, de la Biserica din zonă, catolică, a rememorat printr-o rugăciune și solicitarea unui moment de reculegere, ceea ce Dumnezeu ne obligă să nu uităm în aceste momente grele pentru conaționalul nostru.

Și a început spectacolul. La Circolo Cherubini din Prato, s-a mai scris în următoarele ore, o micuță pagină din istoria diasporei, a sprijinului umanitar și a folclorului autentic românesc. Care folclor a fost reprezentat cu cinste de interpreții Diana Sârbu, Angelica Maxim, Ioana Lucaciu, Marcel Tofan, Alex Anton. Îmbrăcați în straiele zonei de unde provin, acești oameni deosebiți au pus umărul la reușita amiezii de la Prato.

Organizatorii au fost cei deja cunoscuți pentru implicarea lor aparte. Vorbim despre Elena Leica, Petronel Neculăeș, mai sus nominalizat, Eugen Cadar și ca întotdeauna, prezentând cu atenție și minuțiozitate, Florina Ludmila Roșu.

Spectacolul a fost inaugurat de tânăra de numai 15 ani, Amalia Slevoacă, o adolescentă rezident în Italia, despre care se va mai vorbi mult timp de acum înainte, în domeniul muzicii ușoare. Prin evoluția ei, Amalia a dat de înțeles că vine din urmă cu un bagaj de surprize-mândrie pentru toți cei care știu să aprecieze frumosul, talentul înnăscut.

Diana Sârbu s-a trezit fotografiată din toate direcțiile, înviorând atmosfera în stilu-i deja caracteristic. Modestă și populară, artista a știut să nu dezamăgească așteptările. Băcăoanca a încântat, pur și simplu. Angelica Maxim, aproape că a copleșit cu o costumație de excepție, opincile și traista tradiționale aureolând un repertoriu original și frumos. Marcel Tofan, ca întotdeauna cu originalitatea fularului purtat în jurul gâtului, a sosit de lângă Veneția, pentru a provoca spectatorii la oră după horă, ca orice artist care se respectă. Iar tânăra Ioana Lucaciu, de asemenea într-un deosebit costum popular, s-a alăturat dezinvolt celorlalți interpreți. Și nu în ultimul rând, tânărul Alex Anton, responsabilul cu sonorizarea și orga, a cântat ca o completare a altui adevăr românesc: Resursa inepuizabilă de tradiție și obicei al cântecului românesc.

Clasicul Alberto Camargo spunea că un popor fără tradiții este un popor fără viitor. Iar nu demult, în februarie 2014, cel numit Viorel Muha spunea cât se poate de frumos și adevărat că  Un popor fără cultură poate fi izvorul sau râul fără apă, o fântână seacă, casa fără temelie, omul fără trecut, o ţară cu tineri şi copii sacrificaţi, bătrâni îngenunchiaţi, o populaţie fără viitor.

Așa s-a ajuns ca la Prato, pe meleagurile toscane, diaspora românească, reunită de suflete speciale, care nu sunt nici vreo asociație, nici vreun  cerșetor de voturi, să imortalizeze în jurnalul existenței lor momentul acela când te interesează doar de binele și viața altuia, de alinarea suferințelor unui copilaș ca și al unor părinți necăjiți tare. Unirea nu este numai un slogan ci şi o nevoie. Societatea civilă nu dezbate ci se implică în unele clipe care curg frumos, spre desăvârșirea românului frumos și de rând, cu frică de Dumnezeu și mereu aproape de cei aflați în strânsoarea bolilor crunte.

Pe scurt, spectacolul de la Prato a fost unul nu de gală ci de credință și respirație românească pură, la unison, ca un evantai de sentimente umane. Pentru iubirea aproapelui și pentru perpetuarea cântecului popular românesc în inima noastră și în lume.

Să știți că oamenii s-au distrat pe cinste. Dar au și plâns câțiva dintre ei, ori pe furiș ori fără să se ascundă.  Când vreți să faceți lucruri de calitate și fără discursuri plictisitoare la Prato, căutați-i pe Elena Leica sau Petronel Neculăeș ori pe Eugen Cadar, marele modest dintre toți ceilalți, insistentul de serviciu de bunăvoie și de nimeni obligat, care a pus serios umărul la reușita evenimentului despre care tocmai am scris.

Nu e prima oară când scriu cu ochii umezi un articol. Nu e nici ultima. Mi-au rămas în minte puterea de a merge mai departe a lui Petronel, momentul îmbrățișărilor nesfârșite cu oameni dragi, de care mi s-a făcut dor imediat cum mi-am văzut de drumul meu. Și cărora le mulțumesc nu doar pentru că există ci și pentru spectacolul frumos la care am participat nu ca scriitor, nu ca jurnalist, nu ca politician, nu ca reprezentant autonumit al vreunei comunități. Am participat așa cum mereu mă simt fericit: Ca simplu român. Un român care a trăit pe pielea lui emoțiile de toamnă care au oprit lacrimile să mai plângă într-un spectacol umanitar reușit.

46043871_1121048501389098_7564947879534526464_n27332001_961818027327866_7576835750174173674_n45716260_1942972795750056_8403307388131606528_n46039188_549311135542461_5353645346843000832_n

45902493_2013376208755576_1589313447718289408_n
Introdu un text asociat

45863295_971990809676944_1870106224708550656_n





Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.