Istorii de știut: Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Cum s-a întâmplat

theodor-aman-proclamarea-unirii_w747_h373_q100
Pictura „Proclamarea Unirii”, a pictorului român Theodor Aman, care a trăit în secolul 19.

Una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre este prima unire, cea din 24 ianuarie 1859, a Principatelor Române, adică a Moldovei cu Țara Românească. Un eveniment făcut sub presiunea populară, a străzii. De luat aminte pentru inconștienții din politica noastră care au cam uitat de sărbătoarea noastră din 24 ianuarie, ei au alte treburi. A fost o strategie excelentă a politicienilor vremii, care trebuiau să respecte Convenția de la Paris dar totodată să aleagă domnitori diferiți, cum doreau puterile vremii. Iată ce s-a întâmplat:

Conform hotărârilor Convenţiei de la Paris (1858), la Iaşi şi Bucureşti s-au organizat scrutinuri, în urma cărora au fost desemnaţi deputaţii din Adunările Elective, ce trebuiau să aleagă domnitorii în cele două Principate. În Ţara Românească, lucrările Adunării elective s-au deschis pe 22 ianuarie. Deja, la această dată, Alexandru Ioan Cuza fusese ales domn al Moldovei. La Bucureşti, majoritatea în cadrul Adunării aparţinea conservatorilor. Printre candidaţii acestora se numărau foştii domnitori Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbey, în timp ce din rândul partidei naţionale cele mai mari şanse părea să le aibă Nicolae Golescu. Situaţia a evoluat în direcţia dorită de Partida Naţională, datorită apelului la presiunea populară. Pe 23 ianuarie, mii de oameni, mobilizaţi de “căuzaşi”-propagandiştii unionişti, au ieşit pe străzi şi au umplut curtea Mitropoliei, unde Adunarea îşi ţinea şedinţele. Dându-şi seama de situaţia creată, majoritatea conservatoare, întrunită în casa Oteteleşanu, recurge la o stratagemă, boicotând alegerile de a doua zi. În acest scop, îi înştiinţează pe consulii puterilor garante că nu mai participă alegeri. Punctul lor de vedere nu este împărtăşit de aceştia. În acelaşi timp, deputaţii unionişti, reuniţi la Hotel Concordia, încearcă să-şi stabilească un candidat la domnia Ţării Româneşti. Dimitrie Ghica propune alegerea lui Al. Ioan Cuza şi, după lungi discuţii, la ora două noaptea propunerea întruneşte adeziunea unanimă. În dimineaţa următoare, pe 24 ianuarie, această hotărâre este anunţată de Vasile Boerescu deputaţilor majorităţii, într-o şedinţă secretă cerută preşedintelui Adunării. În urma şedinţei, şi sub presiunea populaţiei, deputaţii conservatori semnează un act prin care se angajau să-l voteze pe Cuza. Apoi, după verificarea mandatelor deputaţilor şi depunerea jurământului, „se procedează, prin apel nominal şi vot secret, la alegerea domnului. Se deschide scrutinul şi, după citirea biletelor, Prea Sfinţia Sa, Părintele Mitropolit, prezidentul Adunării, proclamă că s-a ales Domnul Ţării Româneşti, cu unanimitatea voturilor exprimate, adică 64, prinţul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza”. Acesta află de alegerea sa ca domn al Ţării Româneşti printr-o telegramă trimisă de la Bucureşti, pe 24 ianuarie, de către mitropolitul Nifon.

Aşadar, în ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi apoi în Ţara Românească, s-a înfăptuit unirea celor două ţări române. A fost un act de curaj din partea politicienilor români, care nu au respectat “ad litteram” decizia marilor puteri ca Principatele Unite să aibă domni diferiţi, dovedind însă inteligenţa de a proceda astfel încât să nu le poată fi imputată încălcarea Convenţiei de la Paris, scrie Historia.ro.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.